VINCENZO MIGLIAVACCA

La raccolta di poesie “Aria de cà mia”
e potete trovarla in libreria.

Poesìi sénza pretés
Quell che me vègn in mént
ve’l disi in milanés:
hinn fòrse ròbb de niént,
poesìi sénza pretés,
però, paròlla mia,
gh’è dentr’on pòo de mi,
ve parli de cà mia
e quèll che voeùri dì
l’è on omàgg, el mén,
che pròpi pòdi fà
a chi ghe voeùr tant bèn
a sta bèlla cittàa!
©Vincenzo Migliavacca

Còl coeùr in màn
Me sont desmentegàa de spiegà bén
quèl che l’è’l titol della mia poesia,
ma sont sicùr che avìi capì almén
che l’è ànca vòstra, mìnga sòl cà mia.
L’è tùt el nòst paès còi sò magàgn
e i sò virtùu che l’hann fàa grand e bèll,
cònt i sò vèer pianùr e i sò montagn,
che fann de divisòri e de capèll.
L’è l’ària che respiròm nùm nativ
e tùtti insèmma quèi che chi a Milàn
troeùven de podè stà e podè viv
in armonia e còl coeùr in màn.
©Vincenzo Migliavacca


Ciél de Lombardia
Se guardòm bèn el ciél de Lombardia
quànd l’è serén sénza ona nivolètta
l’è’l pussée béll azùr che al mòn che sia:
gh’è nò ‘na màggia o an’òmbra de nebiètta

Ho avuto il piacere di conoscere Vincenzo Migliavacca, una persona gentile, a modo, mi aveva portato alcune delle su poesie ancora scritte su un foglietto….. Fu molto felice di vederle pubblicate.

Manuela Valletti